cantec de valuri

Despre mine, despre noi

2010-04-18T01:10:00.003+03:00

De cate ori am asteptat,
De cate ori ai venit,
De cate ori am plecat,
De cate ori a durut,
De cate ori nu te-am vrut,
De cate ori m-ai rugat,
De cate ori ne-am iubit?
Oare mai stii...?

De cate ori mi-ai zambit,
De cate ori te-am pierdut,
De cate ori m-ai privit,
De cate ori te-am visat,
De cate ori m-ai sunat,
De cate ori n-am vorbit,
De cate ori ne-am iubit?
Oare mai stii...?

De cate ori m-ai simtit,
De cate ori nu ti-am spus,
De cate ori m-ai intrebat,
De cate ori n-am raspuns,
De cate ori m-ai atins,
De cate ori te-am sarutat,
De cate ori ne-am iubit?
Oare mai stii...?

De cate ori am plans,
De cate ori ai ras,
De cate ori ne-am plimbat,
De cate ori ai mai stat,
De cate ori ti-am citit,
De cate ori mi-ai cantat,
De cate ori ne-am iubit?
Oare mai stii...?

De cate ori a fost dimineata,
De cate ori ploaie si ceata,
De cate ori am ras sub soare,
De cate ori am ajuns la plecare,
De cate ori ne-am despartit in gara,
De cate ori ne-am topit in imbratisarea amara?
De cate ori am fost?
De cate ori te-am iubit?
De cate ori m-ai iubit?
Oare mai stii...?

Despre cum te-am iubit

2010-04-14T17:26:00.000+03:00

Nebuneste, frenetic si stangaci
cu pasiune, cu lupta, cu lacrimi si zambete siroaie
cu dor, cu distanta, cu ploi infernale ...
cu melancolia fiecarui anotimp...
cu durere,
cu...
m
u
z
i
c
a
cu toate copilariile si gandurile bune...
de somn profund, de nopti albastre ...
Cu LUMINA MEA TOATA,
cu poezele si "sonata lunii",
cu beatlesii neintelesi si filosofii ale "zidului"
cu pasi grabiti si bilete de tren,
cu scrisori neterminate...
cu fotografii care incep si se termina, care raman si care plang...
cu nesiguranta descoperirilor si cu extremitatile curajului...
cu pasiune, caldura, flori si cer albastru...
de zile din calendarul regasirii,
cu toate imbratisarile pierdute si cu valurile zbuciumate ale marii,
cu fiecare,
fiecare..
fiecare sarut pe care am uitat sa ti-l dau...
cu toate cuvintele pe care nu am mai avut TIMP sa ti le spun...
te-am iubit...

cu melodia sufletului meu rebel,
ce mult te-am iubit !

[martie a cazut din calendar. si ingerul din rai.]

Utopia

2010-03-04T22:30:00.000+02:00

Îmi întindeai mâna ta caldă cu degete lungi,
Şoptindu-mi numele tău încet, timid, emoţionat
Ca şi când palmele îţi dezvăluiau adevărata identitate.
Îţi spuneam că sunt o rază de soare oglindită în apa mării,
Că nimeni şi nimic nu mă va schimba,
Că eu aparţin mării, iar marea întreagă-i a mea.
Mă citeai,
Îmi zâmbeai, mă credeai…

Mă priveai cu nesaţ de parcă mi-ai fi cunoscut secretul
Încercai să mă opreşti din dansul visător al dimineţii,
Râdeam, mi se părea amuzantă strădania ta…
Alergam, alergam, alergam fericită spre mare,
Cu braţele deschise, îmbrăţişam orizontul, valul şi cerul…
Nu înţelegeai, mă căutai speriat în scoici de pe mal.
Mă găseai,
Îmi zâmbeai, mă iertai…

Pielea mea făcea cunoştinţă cu inima mării,
Stăteai neclintit, ca şi cum nisipul te ţinea prizonier
Soarele răsărea, maiestuos, îmi clocotea prin vene
Valuri neliniştite mi se îngrămădeau în suflet
Muzica îmi inunda urechile, ochii, buzele, totul…
Deveneam o siluetă întunecată, dar perfectă între genele tale.
Mă sorbeai,
Îmi zâmbeai, mă iubeai…

Sonet

2010-03-04T22:25:00.000+02:00

Fire de praf dansează şi zboară
Prin spărtura ferestrei ovală
Şi iarna începe să doară…

E timp putred şi se scurge lent,
De parc-aş vrea să-l aştept
În tăcere trăim inconştient…

Anii-au trecut, pe străzi, grăbiţi
Şi-au trecut amintiri şi oameni fericiţi.
Suntem numai statui, de ură-mpietriţi.

A apus şi zâmbetul de soare,
Valurile tăcut-au de tot pe mare,
Suflete frumoase se nasc din întâmplare.

Uitat-am uşa casei părinteşti,
Vocea mamei să o auzi nu reuşeşti,
Pierdută e, în vremuri de demult…

Nu ştim ce-am pierdut, cum sau de ce,
Am învăţat să trăim într-o lume rece,
Nu ne mai pasă că timpul trece…

Noiembrie, 8

2009-11-08T23:29:00.001+02:00

Astazi m-am indragostit iremediabil de tine
Da, de tine! Da, astazi!
Poate ca ti se pare tarziu,
Dar tocmai acum cand nu ma mai gandisem la tine de luni de zile...
Acum, cand uitasem demult sa te privesc pe tine si nu prin tine...
Acum, cand iti cunosc umbra si sarutul si povestea...
Acum, cand stiu ca tu nu ma iubesti...
Acum, cand ploua ca in poezia lui Stanescu...
Acum, cand imi insir gandurile pe o campie de cuvinte.
Acum, cand muzica ma doare,
Acum, cand frigul imi sfarama fragilitatea...
Acum, cand am pierdut sute de zambete in amintire...
Acum, cand eu sunt tu.
Acum, cand stiu ce inseamna "sa-ti fie dor"
Acum, cand esti, dar nu stii...
Acum, cand in palme am adunat sunetul pielii tale...
Acum te iubesc.

Care Eu? Care Tu?

2009-11-08T22:41:00.003+02:00

cu verde ti-am desenat
sufletul pe pereti.
de fapt, cu verde am desenat
tot soarele din tine.
umbra toata
am ascuns-o in mine.
asa stiu ca soarele
va straluci mereu in tine
iar umbra lui va razbate in mine.

in mine, in tine...
vorbesc atat de personal despre noi...
si totodata atat de impersonal...
care mine si care tine?
despre care noi vorbim?
care eu te iubeste?
care tu ma uraste?
care noi am fost?

despre care noi vorbim?
acei noi liberi...
acei noi,
care pentru altii
suntem doar niste 'ei'...
noi. eu, tu, ea...
insiruiri de pronume personale.
personale.
dar cat de impersonali suntem noi.
tu... poti fi doar un el.
dar eu... eu nu pot fi 'EA'.
nu pot fi acea ea, a ta.
a ta... ea e a ta,
de parca chiar ar fi.
tu nu esti al meu,
de parca ai fi putut fi...
a ta, al meu...
de parca posedam
carti, nu suflete.
sufletu-mi rebel
nu va putea fi niciodata
al tau.
tu nu vei mai fi niciodata
al meu.
ea... va ramane mereu
a ta.
acea ea pe care o vei cauta
mereu.

Eu, Ioana.

Ieri

2009-11-04T21:26:00.000+02:00

Umerii ti-i simt sub buricele degetelor.

Bucuria se sinucide in mine. De dorul tau.
Deasupra capului sunt rastignite toate imbratisarile noastre.
Visul nostru de iubire si-a stins toate luminile. Acum se pregateste de moarte.
E tarzie speranta…
Culorile s-au izbit de intuneric.
Drumul a ramas maturat de praful apusului…
Sfartecate au tacut si clipele comune noua.
Am pierdut si cheia si lacatul de la usa secretelor.
S-au sfarmat toate povestile cu final fericit.

A cazut octombrie din calendar. Si ingerul din rai.

Durerile vor fi dezgropate din cimitirul uitarii.
Amintirea noastra va urla pe pagini albe.
Gene negre vor scrasni in cruzimea unei dimineti.
Cantecul de dragoste… ne va umple urechile de sange.
Ne vom imbolnavi de cancerul sfarsitului.
Testamenul saruturilor va arde in intregime…

Umerii ti-i simt sub buricele degetelor.
Ma mai iubesti?

Oglinda

2009-11-01T19:32:00.002+02:00

Eu sunt
o raza de soare din diminetile tarzii de aprilie...
zbucium luminos de valuri sunt,
o urma de pas in nisip ud.
Sunt atingeri de cerneala neagra,
cuvinte nespuse si negandite...
cantec de anotimpuri si ani trecatori;
sunt versul cu sute de intelesuri
pe care nu stiti a-l citi...
sunt despartiri de ramuri si frunze in octombrie;
freamat de gene in lumina palida si
zvacniri de verde in intuneric fals...
Sunt maini nesigure ce nasc scrisori neterminate;
inchinare in fata tainelor vesnice,
frumusetea emotiilor, apogeul trairilor sunt...
revelatia unui zambet,
dantela brodata atent pe piele.
Sunt umbra de cer si inaltimi,
spuma marii naruita la maluri,
priviri de drag si dor.
Religia tuturor necredinciosilor
si rasaritul fiecarui apus eu sunt...
un magazin de visuri si idealuri.
Sunt radacinile sperantelor din mine,
ganduri prizoniere in sufletu-mi rebel...
Sunt dragostea dintre ploaie si pamant,
amintiri colorate rascolite de vant,
fotografii alb-negru uitate in memorie sunt.
pulsiuni neconditionate de inimi
si toate imaginile cuprinse in ochi eu sunt...
plansul lumii intregi si bucuria copilului ce se naste acum.
Sunt o infinitate de clipe prezente,
un triunghi echilateral,
scurgere de liniste in haos,
ramasite ale ultimului razboi,
orbirea pacii...
Sunt asteptarea a zeci de generatii si
schimbarea promisa.
Sunt muritoare in propria-mi viata
si nemuriotare in timp...

Pentru tot ce a fost

2009-09-07T21:15:00.003+03:00

O mare agitata de diamant pe care am imbratisat-o din primele clipe cu privirea, apoi cu intreaga mea simtire... O plaja plina de zambete necunoscute si binevoitoare... Nisip moale, cald si rece, uscat si ud... nisip ce imi invelea gandurile cu grija si mi se agata cu voiosie de palme. Cantece vechi si noi, diferite, zglobii, ce imi alunecau pe la ureche... Dansuri pierdute pe o plaja protectoare la lumina lunii perfect de rotunda. Artisti ce s-au dezbracat de versuri, sunete, vorbe, ganduri si sentimente in fata noastra, a tuturor celor carora nu ne-a pasat de ploaie, de frig sau de orele tarzii din noapte... Un rasarit voluptos de 'bun venit' si un altul, parasit de soare care vroia sa ne spuna 'pe curand, dragi prieteni...'. Un sarut in ureche pe plaja din Vama Veche, o mie de dorinte implinite...
" pentru ca in final, ramanem doar cu amintirile... " si cu siguranta voi pastra mereu in suflet o fotografie amintire a unor zile fericite pe malul marii din Vama.

Departari

2009-08-20T01:03:00.002+03:00

Astazi casa mea e departe... sau mai bine zis eu sunt departe de casa... nu departe in acel sens de vacanta, calatorie, evadare... nu, nimic din toate astea... Sunt doar... indepartata... o serie de evenimente nefericite m-au facut sa tanjesc dupa patul meu de o persoana si jumatate, dupa veioza de paie la lumina caruia am citit randuri ce mi'au ramas intiparite in memorie, dupa omuletul somnoros pe care il sunam la 2 noaptea sa ii povestesc despre Cioran si revelatii si stele si dragoste... Astazi tanjesc dupa strada aia mare si aglomerata plina de oameni grabiti si mohorati... Mi-e dor de zambetul lui tata de dimineata cand e somnoros si ingandurat. Mi-e dor de soarele care ma trezeste la cele mai devreme ore... Astazi imi lipseste pana si latratul cainilor agitati de pe strada, imi lipseste mesajul de 'buna dimineata' de la ora 7, imi lipsesc Beatles pe fundal intreaga noapte si extazul ce il emana cantecele celor de la Pink Floyd... Mi-e dor de hainele mele aranjate la liniuta si de noptiera plina de carti de langa pat... mi-e dor de sentimentul de nehotarare cand nu stiam ce sa citesc in fiecare dimineata... Imi lipseste sa stiu ca oricand m-as trezi toate perechile de cercei colorati sunt asezate in ordine si ca pot citi printre randuri scrisoarea din plicul albastru. E urat sa fii departe mult timp. Vacantele sunt colorate si pline de dor... dor de tot ce e acasa, dor de tot ce faceam, de toate fetele vesele sau triste pe care le vedeam in fiecare zi, de tanti de la xerox, de tanti de la care cumparam apa, de zambetul domnului care isi plimba catelul mic si negru in fiecare zi, de incaltamintea mea asezata la liniuta... Vacantele sunt scrisori fara adresa. E atat de frumos sa fii turist, sa te plimbi, sa cuprinzi cu privirea orase mari si galagioase, oameni multi si curiosi la fel ca tine... si in fiecare moment sa te gandesti la cei de acasa... la acasa ca un loc perfect, in care miroase a mancarea mamei si a anotimpuri ce alearga fericite prin fata ferestrelor... acasa de unde pleci doar pana la paine, sau la scoala, sau in vacanta si acasa unde te intorci mereu... Acel acasa plin de voie buna si de amintiri de tot felul... plin de amprenta tuturor persoanelor ce ti-au fost oaspeti la un moment dat, cu fotografii alb negru in rama, cu masuta de cafea din sufragerie... cu ani ce au intrat si au iesit dupa voia lor pe aceeasi usa... cu seri de Craciun iluminate de bradul impodobit impreuna cu tata, cu intreaga familie adunata la masa, cu cadouri pentru fiecare... cu fiecare zi de nastere sarbatorita in curte pana la 4 dimineata, cu lumina adusa de Pasti de la biserica si cu oua rosii in cosul de pe masa, cu toate vestile bune si rele ce s-au aflat intre peretii aceia ocrotitori... Pentru ca acasa e locul in care te regasesti mereu, locul in care te intorci mereu cu aceeasi bucurie in suflet, locul de care iti amintesti mereu cu dor si drag... Acasa nu e o constructie... acasa e strada din fata casei, acasa sunt toate parcurile prin care m-am plimbat, fiecare autobuz cu care am mers, fiecare ceasca de ceai bauta, fiecare balta in care am sarit, fiecare cazatura cu bicicleta... acasa sunt toti oamenii dragi care m-au ridicat cand am cazut si m-au facut sa zambesc de fiecare data cand plangeam... acasa sunt toti oamenii, toate lucrurile, locurile si amintirile pe care le iubesc.

Originea singuratatii

2009-06-23T13:12:00.003+03:00

Cred ca doi oameni nu se pot iubi cu adevarat niciodata. Devin prea dependenti unul de celalalt... se unesc, se contopesc, devin o fiinta unica si astfel ajung sa se iubeasca tot pe ei insisi. Poate ca totusi dragostea obsesiva, asemanarea, interdependenta dintre doi oameni ar putea constitui importante puncte de plecare pentru contopirea celor doi, dar de fapt, totul porneste de la proiectia sufletului femeii in corpul unui barbat. Astfel, cele doua suflete sunt nascute precum doua gemene, la doar cateva secunde distanta, insa despartite la nastere. Oare viata nu reprezinta cautarea continua a oglindirii fiintei tale? Nu reprezinta viata zeci de incercari de unificare a doua suflete care insa nu au nici macar o clipa comuna? Ceea ce oamenii numesc "a se indragosti" sau pur si simplu "dragoste" este de fapt momentul in care sufletele identice despartite cu mult timp in urma se reintalnesc precum inima copilului care se lipeste de inima mamei dupa o lunga despartire. Vastitatea clipei cand sufletele, fiintele se suprapun, devin un singur exemplar de parca ar renaste cu o malformatie ce le leaga trupeste, poate reprezenta, pentru unii, chiar apogeul vietii, incat niciunul din momentele ce vor urma nu vor putea egala intensitatea unei singure clipe. Desigur, se intampla adesea ca unul dintre gemeni sa moara la nastere, sau chiar de-a lungul anilor si cautarilor ce se scurg neincetat. Atunci sufletul geaman simte si de cele mai multe ori se resemneaza ori se pierde prin cautari fara scop. Aici capata contur singuratatea si chiar singuratatea in doi, care reprezinta o resemnare tacita, un acord spiritual dintre doua suflete "vaduve" si vesnic incomplete.

Impreuna.

2009-06-01T21:29:00.002+03:00

M'am trezit intr'o dimineata moale cu miros de tine... Razele de soare ce strabateau ferestrele imi umpleau camera de parfum de tine. Esti aici. Stiu. E frumos sa ne jucam de'a copiii, dar eu mereu trisez caci stiu ca esti aici. M'ai luat in brate azi dimineata si m'ai tinut asa pana la orele tarzii ale pranzului... M'ai umplut de amintiri si momente si zambete.
M'ai umplut de tine dar eu tot nu m'am saturat... si am mai cerut. Mi'ai spus ca ar trebui sa am rabdare, dar stii bine ca sunt prea copil pentru a avea rabdare.
Zambesti. Esti atat de frumos cand zambesti... si cand esti trist... si cand esti oricum altcumva... sau ochii mei indragostiti nu te pot vedea decat asa.
Cred ca ai ras de mine pentru ca sunt neindemanatica... dar va trebui sa mai fiu inca mult timp copil pentru a capata destula indemanare. Stiu ca te superi atunci cand ma ratacesc printre perne moi si momente frumoase din trecutul nostru. Da, al nostru. Din zile impletite intre ele de nopti calde si reci cu lacrimi si zambete, dor si regasire, imbratisari si sarutari, certuri si impacari, scrisori si fotografii, conversatii interminabile...
E cald si bine la tine in brate si as vrea sa nu imi mai dai drumul vreodata. Nu ma deranjeaza sa stau lipita de tine pentru eternitate. De fapt, cred ca dupa destul timp, ma voi cuibari atat de bine in tine incat vom fi o singura fiinta... un suflet... o inima.
Iar daca vreodata imi vei da drumul din bratele tale puternice ce m'ar putea proteja de intregul univers iti promit ca imi voi inclesta degetele intre ale tale si astfel mainile noastre nu vor putea fi despartite vreodata.
Mi'am permis sa trisez astazi mai mult decat de obicei si sa iti marturisesc... da, stiu. Stiu ca esti langa mine in fiecare secunda. Stiu ca nu imi dai niciodata drumul din bratele tale si mai stiu ca intreaga mea fiinta e plina de tine... Te iubesc nebuneste in copilaria mea tarzie...

3 puncte

2009-05-06T22:21:00.004+03:00

3 dimineata. Mult dupa ce se consumase iubirea [caci El nu mai era al Ei]... Ea trage calma din tigara si il intreaba...

Ea: A aparut o "ea"?
El: Cam...
Ea: Hai zi tot...
El: Nu e mai nimic de zis.
El: E doar din Arad.
Ea: O iubesti?
El: Nu.
El: Incerc sa nu ma implic
Ea: Dar ea... te iubeste?
El: Nu am intrebat-o
El: Dar se tine de mult timp dupa mine...
El: Si i-am dat de multe ori ignore
Ea: De ce?
El: Ca nu voiam sa ma implic
Ea: Dar te-ai implicat totusi...
El: Da...
El: Vedem cum decurg lucrurile
Ea: Deci tii la ea...
El: ... da
El: Dar distanta ma potoleste.
Ea: Pai cum asa?
Ea: ... ca puteti sa va vedeti...
El: Da...
El: Azi am venit de la Arad
El: 11 ore
El: Cu trenul.
Ea: Pai si nu merita?
El: Nu merge asa.
Ea: De ce nu?
El: Asa...
El: Sunt satul de relatii dinastea.
Ea: Pai poate ea nu e ca restu'...
El: ... poate

Doi copii

2009-04-28T22:23:00.001+03:00

un cantec de frunze verzi
amestecate cu raze vesele de soare
o fotografie veche... un val zbuciumat...
si nisip...
haide sa ne jucam... sa fim copii
sa mancam bomboane
si sa ne intrecem pana la copacul urmator
sa stam intinsi pe iarba privind cerul
sa ne imbratisam mainile... sa zambim.
haide sa desenam stelute
sa dansam pe muzica din capul nostru
sa ne murdarim, sa tipam ... sa fim fericiti...

pentru ca oamenii sunt rai...
ascunde'te de lume la mine in brate...
sterge'ti lacrimile de rochita mea ...
saruta'ma...

Voi fi aici

2009-03-29T01:23:00.001+02:00

Este prima noapte cand nu dormi cu mine... Prima noapte cand ma lasi singura. Crud, dur si rece mi-ai spus ca in noaptea asta tu vei dormi pe canapea...
Eu nu am putut adormi, asa ca mi-am luat perna in brate si am venit la tine. Ti-am spus ca eu nu vreau sa dorm singura si te-am intrebat daca pot sa vin langa tine. Mi-ai spus ca ti-e somn si ca e tarziu... M-am asezat pe jos, langa tine, si intreaga noapte ti-am privit somnul linistit si ti-am ascultat atenta fiecare rasuflare...
Spre dimineata ai inceput sa te trezesti, iar eu am plecat. A fost cea mai hidoasa dimineata din viata mea... A plouat intruna... a plouat agitat, cu durere parca si nervi...
Am stat in pat nemiscata si tacuta... M-am simtit atat de inutila, straina parca de tot ce esti sau ce faci... In schimb, ti-am auzit clar fiecare miscare pana ai deschis usa si ai iesit... Atunci am realizat ca nu te vei mai intoarce si am alergat ca o bezmetica in picioarele goale pe scari; apoi afara, in raceala ploii... Am alergat pana in fata ta si te-am luat in brate. Trista si atat de plina de durere ti-am spus ca eu doar... te iubesc.
Hai sa mai dormim macar o noapte impreuna... o noapte care sa dureze o vesnicie; vesnicia noastra... noaptea noastra... Am sa fac liniste, n-am sa te mai tin treaz pana dimineata si... n-am sa te mai lovesc cu picioarele... Iti promit! Te rog doar sa ma lasi sa adorm lipita de tine... fredonand acelasi vechi cantec... i'm still loving you...

Inceput.

2008-12-21T17:37:00.000+02:00

Parfum de decembrie si de ... tine. Frig si pace. Dorinta. Dor. Distanta. Dragoste. Zi minunata. Zambete. Aer amar. Caldura suflteasca. Atingere. Imbratisare. Sarut. Sunete voioase. Rasete contorsionate. Fotografii si amintiri frumoase. Clipe.
Noi in realitate... doi ingeri imbratisati in fata dezastrului. Teama constienta. Neincredere, dar totusi iubire. Aripi frante de zbor confuz. Nevoie de libertate. Soare inexistent si ploaie nervoasa... Prezent detasat de trecut. Hotar imprecis intre sentimente. Nimeni decat tu. Inceput trist de poveste. Povara cuvintelor nerostite. Ochi mancati de tristete. Maini nesigure... impreunate in clipele trecute. Glasuri pierdute. Drum intortocheat si intuneric adanc.
In urma ta... suflet pustiu. In fata... suflet normal.

Despre lucruri marunte

2008-11-27T18:02:00.000+02:00

Despre ochi si priviri. despre lacrimi, suferinta si durere. despre maini, atingeri si mangaieri. despre asternuturi si perne moi. despre caldura sufleteasca si prietenie. despre incredere si sinceritate. despre tigari, fum, cafea si vicii. despre muzica, sunete si acorduri. despre imbratisari si sarutari. despre suflete si inimi. despre distanta, asteptare, speranta si rabdare. despre pasi, strazi si parcuri. despre ganduri, visuri si idealuri. despre zile, saptamani, luni si ani. despre toamna si povesti. despre mare, gara si ploaie. despre drum, calatorie si regasire. despre dragoste si infinit. despre tine si despre mine. despre lucrurile marunte din noi...
despre toate acestea... cand ne iubim.

Si totusi.

2008-10-26T21:08:00.000+02:00

Cafeaua ta e rece. Te-a asteptat fierbinte pe masa ore intregi... Dar n-ai venit... De azi nu vei mai bea cafeaua in cana rosie. De fapt, nu vei mai bea cafea deloc. Nici pe mine nu ma vei mai bea asa cum o faceai odinioara... Nu vei mai sorbi cu nesat nicio picatura din mine...nici pielea, nici ochii si nici buzele mele. Pentru ca de azi nu vei mai veni... Se pare ca destinul ne joaca feste si ne separa drumurile pentru o vreme. Tu vei merge mai departe, fara drogul meu sau al cafelei. Vei inainta demn, dar trist pe drumul ce ti-a fost scris. Cafeaua va ramane in continuare pe masa si te va astepta...rece si neagra. Si eu voi ramane tot in acelasi loc... in patul nostru, in camera noastra... cu draperiile trase, cu muzcia sonorizand, cu biblioteca ravasita, cu podelele pe care ne-am scris cele mai frumoase nopti de dragoste... Voi ramane ravasita in asternuturile albe ce ne-au cuprins cu dragoste de zeci de ori. Cu capul pe perna, privind in gol, cu lacrimi uscate pe obraji. Fara sperante sau visuri, numai cu amintiri. Voi sta asa nemiscata, patrunsa inca de tine si voi privi cum orele trec sfidatoare pe cadranul ceasului de pe noptiera. Si te voi astepta... pana cand drumul tau te va aduce din nou in vechea camera, unde vei gasi neclintite cafeaua si trupul fara viata a celei ce a fost... EA.

Distanta

2008-09-19T16:50:00.000+03:00

Distanta dintre inima ta si lacrima mea, dintre sufletul meu si gura ta, dintre mainile tale si parul meu, dintre ochii mei si tamplele tale este putin mai mare ca distanta dintre cer si pamant. Acum distanta dintre noi se simte... e rece, tulbure si dureroasa. Acum distanta doare. Chiar daca valoreaza numai o clipa, cuprinde o eternitate...
Dragostea adevarata invinge orice distanta. Dar am uitat ca dragostea ta nu e deloc adevarata, ceea ce face distanta si mai apasatoare. Amintirile nu fac decat sa ii acorde si mai mult spatiu, sa largeasca pustiul dintre tine si mine, dintre ceea ce, odata se numea "noi"...

Fara stele

2008-08-09T11:30:00.000+03:00

Nu-mi amintesc sa fi urat pe nimeni niciodata... Dar acum urasc noaptea cu toata fiinta mea. O urasc cu disperare pentru ca... se asterne murdara peste sufletul meu si imi sfasie salbatic toate sentimentele... Imi provoaca rani adanci ce nu pot fi vindecate, ma imbolnaveste cu virusi ucigatori, ma taraie prin noroi, nu ma lasa sa dorm, imi zgarie retina si imi inunda urechile cu sange... Intra demonic in mintea mea si imi transforma visul in cosmar. Ma rasuceste diabolic pe perna LUI... Imi spala obrajii in lacrimi de otrava, apoi rade diabolic de suferinta pe care mi-o aduce la fiecare 16 ore.
Astept dimineata ca pe o mantuire ce intarzie sa apara... Si continui sa fiu bataia de joc a noptii chinuitoare... Se joaca cu memoria mea, imi rascoleste cele mai dureroase amintiri. Nu lasa pe nimeni sa-mi fie alaturi. Ma arunca intr-un pustiu rece si intunecat unde monstri cu masti de ingeri se prefac ca ma ajuta, dar de fapt imi dau branci in prapastia durerilor cumplite...
Apoi e dimineata, iar razele soarelui sunt cel mai curat balsam...

Suflet de plastic

2008-07-09T12:30:00.000+03:00

Mi-as dori sa fii papusa mea, iar eu sa fiu creatorul tau. Sa fii creata de mine si numai a mea pentru eternitate. Stiu ca suna egoist, dar imi doresc sa am mereu langa mine un suflet pe care sa-l pot modela dupa cum poftesc.
Vreau sa ai o rochita neagra, potrivit de lunga si pantofiori rosii, minusculi. De asemenea, vreau sa ai ochi negri si bucle blonde pe care sa se rostogoleasca fire de soare in fiecare dimineata. Ar mai fi cateva detalii, dar sunt prea neinsemnate pentru a fi mentionate...
Dupa cum spuneam, vreau sa iti modelez eu sufletul. Sa il trezesc in fiecare dimineata la 8 si sa-l hranesc cu putina caldura si culoare. Sa il trimit la scoala si sa invete despre frumusetea lucrurilor. La masa de pranz il voi hrani cu putina dezamagire si durere, iar ca desert ii voi da cateva lacrimi. Asa voi sti sigur ca a cunoscut rautatea oamenilor. Apoi il voi pune sa-si faca lectiile si va studia constiincios anatomia iubirii. Dupa aceea, va iesi sa se joace cu ploaia si va veni in casa ud si murdar. Il voi certa si ii voi face o baie amara. La cina ii voi servi boala si pustiul. Apoi il voi lasa sa se uite la televizor, la desene animate; sau sa asculte muzica ingerilor. Inainte de culcare ii voi citi despre fericire, iar la ora 10 ii voi stinge toate bucuriile si suferintele din ziua aceea.
Nu vreau sa fie perfect. Nu vreau sa atinga nici macar un sfert din ceea ce inteleg oamenii prin perfectiune. Vreau doar sa fie un suflet diferit de cele ale oamenilor si de cele ale papusilor, sa fie un suflet unic, care poate sa viseze...

Orasul iubire

2008-07-05T12:30:00.000+03:00

- Ma mai iubesti?
- Poate... nu...
- De ce?
- Pentru ca nu te mai vreau.
- De ce?
- Dar tu? Tu de ce? Tu de ce taci, de ce plangi, de ce fugi, de ce te trezesti dimineata, de ce nu mananci, de ce tipi, de ce fumezi, de ce nu scrii, de ce bei, de ce nu asculti, de ce nu razi, de ce nu vorbesti, de ce... ma privesti asa...? De ce?
- Pentru ca te iubesc!
- Iubire... ce stii tu ce'i aia iubire?!
- Iubire e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine...!
_______________

Clipele se scurg, la fel ca valurile sparte care se preling amar pe mal... Scoicile sunt bolnave de soare... Scoica mea e plina de nisip ars... Priveam departe; visam sa ma arunc in zbuciumul marii, sa ma pierd in adancul ei... sa te stiu undeva departe, printre cladiri inalte si strazi aglomerate; sa te uit. Iar eu... sa-mi cant povestea in valurile egoiste ale marii...
_______________

- Ce vrei sa-ti cumpar?
- Un suflet...
- De care?
- Din acela care sa stie sa iubeasca... dar sa nu stie ce e fericirea, un suflet care sa poata suferi si care poate sangera; un suflet credincios, dar inuman; un suflet egoist, slab si mandru...un suflet normal... cum au toti oamenii...
- Dar daca ai puterea sa iti alegi propriul suflet... de ce vrei unul cum are toata lumea?!
- Pentru ca acesta este modelul standard. Celelalte suflete, cele diferite, sunt cele cu defecte de fabricatie... tocmai de aceea sunt altfel... Si numai oamenii defecti le pot folosi.
_______________

- Crezi ca merita?
- Sa iubesti?
- Da... crezi ca merita sa-ti petreci 3 sferturi din viata iubind?
- Da...
- De ce?
- Pai... imagineaza-ti ca n-am mai face asta, imagineaza-ti ca nimeni nu stie sa iubeasca sau sa fie iubit...
- Atunci... toti oamenii ar fi la fel, toti ar face aceleasi lucruri in acelasi timp... toti ar fi niste roboti teleghidati intr-o lume gri... fara niciun fel de nuanta...
- Deci... merita?
- Poate...
_______________

- De ce nu ma inveti sa zbor?
- Nu pot.
- Ce inseamna "nu pot"?
- E doar o scuza pentru a spulbera un vis sau pentru a lua o supradoza de pesimism...
- Si atunci de ce mai folosesti expresia asta?
- Pentru ca toti o folosesc...
_______________

- Iti place?
- Muzica?
- Nu... sunetul... iti place?
- Sunetul da ritmul vietii... e imposibil sa nu-ti placa... Poti doar sa-l urasti...
- Si atunci ce faci?
- Te sinucizi!
- De ce?
- Pentru ca inima ta nu poate sa bata intr-un ritm ordonat...

Pentru ca il iubise...

2008-05-28T17:13:00.000+03:00

Era 4 dimineata. Ea isi cauta un loc in camera goala. Sunetul pasilor rasuna in urma ei. Inima ii era pustie, la fel si amintirea. Incerca sa isi aminteasca motivul pentru care isi pierduse stralucirea... Doar era o stea... Dar era lipsita de stralucire. Se tot gandea daca nu cumva o ratacise printre sertarele dulapului ruginit. Alerga disperata catre dulap si rascoli isteric printre fotografii vechi. Nu gasi decat frig si durere. Nimic mai mult. Se resemna cu gandul ca nu isi va mai recapata niciodata stralucirea... Pana nu demult fusese mai stralucitoare ca orice diamant al pamantului. Acum era doar o stea obisnuita. Fara nimic special. Parul negru se revarsa pe umerii goi. Rochia pe care o purta ingalbenise de durerea singuratatii. Picioarele goale cautau alinarea pe lemnul rigid al podelei. In cele din urma, ea se aseza pe pat. Incerca sa adoarma si sa isi inchipuie ca este din nou o stea stralucitoare si... libera. Incerca sa adoarma ore in sir, dar gandurile nu'i dadeau pace. Flacarile trecutului ii mistuiau tamplele. Fara sa mai reziste, isi duse palmele la ochi. O lacrima ii mangaie obrazul fin. Se impleti pe buzele vinete de frig, iar in cele din urma cazu. Apoi urma un siroi de lacrimi ce refuzau sa se mai opreasca. Apoi, brusc, isi aminti de ce isi pierduse stralucirea, de ce se afla prizoniera intr'o eternitate duala, intr'o camera friguroasa si intunecata... Pentru ca il iubise...

["Ce mult te'a iubit, cat te'a iubit de mult..."]

Povestea marii

2008-05-15T22:39:00.000+03:00

Si marea are povestea ei...
Valurile mi-au soptit-o candva:
Norii alearga pe cerul meu,
Stropii de ploaie lovesc nisipul,
Soarele vorbeste prostii...
M-am nascut din spuma marii
Si am crescut in inima ei...
Timpul s-a scurs dureros,
Iar pe tine te-am intalnit
Undeva intre azi si maine,
Intre cer si pamant.
Si te-am iubit precum
Vantul iubeste toamna...
Dar te-ai ratacit printre firele de nisip.
Iar eu am fugit catre mare,
Sa ma protejeze ea.
Dar marea m-a alungat din cordul ei
Si atunci m-am ascuns intr-o scoica
Si am asteptat sa ma gasesti,
Sa ma mangai, sa ma-ncalzesti
Si sa ma arunci inapoi in mare
Caci eu apartin marii,
Iar tu imi apartii mie
Pentru eternitate.
Doar ca ai uitat cine esti.
M-ai uitat pe mine, pe noi...
Ai uitat plaja, nisipul... si orasul.
Ai uitat clipa...
Mi-e dor de tine si de mare
De marea noastra.

Marea intreaba de tine
Iar eu ii raspund isteric:
"Am ramas eu cu mine!"
Iar marea rade bolnavicios...
Rade de mine, de tine, de noi...
Si atunci ma intind pe plaja
Pe plaja mea, in orasul nostru...
Ma amestec cu firele de nisip
Si ma pierd in inima tarmului...

Timpul s-a scurs confuz
Si iata ca am uitat viitorul,
Mi-am amintit trecutul
Si am trait prezentul.
Si astfel te-am regasit pe tine
Printre firele de nisip...
Iar tu m-ai strans in bratele tale calde,
Dar obosite de durerea singuratatii...
Si mi-ai promis ca niciodata,
Nici cerul, nici marea, nici orasul
Nu ne va desparti...
Si ne-am pierdut amandoi
In vastitatea calda a plajei.